Traducciones

Publicadas en la revista Orizont Literar Contemporan
Mayo - junio de 2013 / Bucarest, Rumania

Caza mayor y menor

Como un desconocido estás, de nuevo,
Saliendo del lugar de la reunión,
Huyendo de un bullicio que te infecta,
Que corre por los techos y paredes
Como si fueras la presa a atrapar
Por el sonido infalible del mundo.
Quedan en paz las voces, a lo lejos.
Pero solo aquí, en un cuarto vacío,
Persiste igual la tenaz cacería,
Que toma la forma reconocible
De algún recuerdo que no deseabas,
O tan sólo de tu voz interior
Que es también una peste
Y que ahora te alcanza.

Vânătoare mai mică sau mai mare

Ca un necunoscut pleci, din nou
De la locul reuniunii,
Fugind de o agitaţie care te infectează,
Care aleargă pe acoperişuri şi pereţi
Ca şi cum ai fi pradă de prins
Pentru sunetul infailibil al lumii.
Rămân in pace vocile, în depărtare.
Dar numai aici, într-o camera goală,
Persistă la fel vânătoarea tenace,
Care ia formă recunoscută
A vreunei amintiri pe care nu o doreai,
Sau numai a vocii tale interioare
Care este de asemenea o ciumă
Şi carea cum te ajunge.

Traducción de Monica Dragomirescu

Schumann al caer la tarde

Sopor, un hilo de música
Tenue y un cuerpo,
Como un quiste,
En el blanco pozo de la tarde.
Pero en un instante
Todo va a cambiar:
El sueño, lo mudo,
La prolija putrefacción,
O esto que se escribe,
O por fin la noche.


Schumann când se face după amiază

Sopor, un fir de muzică
Subţire şi un trup,
Ca un chist,
In albul puţ al după amiezii.
Dar într-o clipă
Totul se va schimba:
Visul, îl mut
Putrefacţia prolixă,
Sau ceea ce se scrie,
Sau în sfârşit seara.

Traducción de Monica Dragomirescu

Publicadas en la Antologia Orizont Literar Contemporan
Diciembre de 2013 / Bucarest, Rumania

Gesto en el universo

La abundancia sideral del mundo allá afuera 
No parece bastarme por sí misma: busco 
Entre toda esa madeja algo que volcar 
En un poema. 
Pero un perro se hace oír a lo lejos 
Resolviendo antes que yo sus asuntos, 
Y pienso en esto que ahora 
Voy a poner por escrito: 
Un ladrido como un acto reflejo 
Contra algo que se mueve en la noche.



Gest în univers

Abundenţa siderală a lumii de acolo de afară 
Nu pare să-mi fie de ajuns: caut 
În toată această încâlceală ceva să pot răsturna 
Într-un poem. 
Dar în depărtare se aude un câine 
Care îşi rezolvă treburile înaintea mea, 
Şi mă gândesc la ceea ce 
O să aştern acum în scris: 
Un lătrat asemeni unui reflex 
Împotriva a ceva care se mişcă în noapte. 


Traducción de Violeta Florentina Baroană
Universidad de Bucarest

Codo a codo

El médico es ecuánime: concede 
La heroica salvación de su paciente 
A la pericia de los cirujanos 
Y a que la bala «sólo por milagro» 
(Ya que no de otro modo ha de llamarse) 
Arrancó apenas parte del cerebro, 
Dejando en manos de la medicina 
El tramo sangriento del salvataje. 
Digamos que fue un trabajo en equipo. 
Los doctores removieron pedazos, 
Soldaron el cráneo, hicieron suturas, 
Y Dios consintió un disparo preciso, 
Suficiente para una hemiplejía, 
Pero no para matar, por ahora, 
Al hombre del que va a encargarse luego.


Cot la cot

Medicul este nepărtinitor: lasă 
Salvarea eroică a pacientului său 
În seama priceperii chirurgilor 
Şi a glonţului care „doar printr-o minune― 
(Altfel nici că se poate spune) 
A smuls doar o parte din creier, 
Lăsând în seama medicinei 
Partea sângerândă a operaţiunii de salvare. 

Să zicem că s-a lucrat în echipă: 
Doctorii au îndepărtat bucăţi, 
Au sudat craniul, au făcut suturi, 
Iar Dumnezeu a aprobat o împuşcătură precisă, 
Suficientă pentru a provoca o hemiplegie, 
Dar nu pentru a omorî, deocamdată, 
Bărbatul de care se va ocupa mai târziu.


Traducción de Violeta Florentina Baroană
Universidad de Bucarest

Mortal en la noche

Palpo el hueco que dejó mi cráneo en la almohada 
Sin esperanzas de hallar algo especial. 
Las horas de insomnio no han madurado 
Ningún fruto que merezca la cosecha. 
El espejo de enfrente no me alcanza. Noto 
Que ni siquiera al respirar hago ruido 
Y no hay rastros de sudor sobre las sábanas. 

Si he estado, aunque no lo sepa, 
Ensayando para morir mejor 
Es obvio 
Que aprendo rápido. 

Sin embargo afuera el mundo, 
La época y las supersticiones más altas 
Trazan un laberinto que no será 
Sencillo resolver. Todo lo que sé 
(Un bulto humilde 
En el guardarropas de lo real) 
La tiene a mi ignorancia sin cuidado. 

Pero es un cierto lujo que aún resista, 
Incluso en este cuarto donde la Tierra no gira 
Y ponga el cuerpo en cada escaramuza 
El cuerpo que ya 
Igual doy –no sin pena– por perdido. 


Muritor în noapte

Pipăi golul lăsat de craniul meu pe pernă 
Fără speranţa de a găsi ceva anume. 
Ceasurile de insomnie nu au copt 
Niciun fruct care să merite să fie cules. 
Oglinda din faţă nu ajunge până la mine. Observ 
Că nici măcar când respir nu fac zgomot 
Şi nu-i nici urmă de sudoare pe cearşafuri. 

Și dacă tot repet, fără să știu, 
Să mor din ce în ce mai bine, 
Este evident 
Că învăţ repede. 

Cu toate acestea, lumea de afară, 
Epoca şi cele mai mari superstiţii 
Trasează un labirint care nu va fi 
Uşor de rezolvat. Tot ce ştiu 
(O umflătură umilă 
În garderoba realului) 
Îi e indiferent ignoranţei mele. 

Dar e un lux anume care încă rezistă 
Chiar şi în camera asta unde Pământul nu se roteşte 
Şi pune trupul în fiecare încăierare, 
Trupul pe care deja 
Îl consider –nu fără părere de rău– pierdut.


Traducción de Violeta Florentina Baroană
Universidad de Bucarest